Municipiile Târgu Jiu și Motru

Divertisment

Târgu Jiu

Reședința administrativă și cel mai important oraș al județului Gorj, municipiul Târgu Jiu este așezat la circa 20 km de ieșirea Jiului din defileul carpatic, în Depresiunea Târgu Jiu-Câmpu Mare, pe ambele maluri ale văii Jiului, în apropiere de confluența cu râul Amaradia Pietroasă. Situată la 195-212 m altitudine, pe trei terase, localitatea este mărginită în partea de nord de masivele muntoase Parâng și Vâlcan, iar în partea sudică de șiruri de dealuri. Târgu Jiu are 82 504 locuitori, înregistrați la Recensământul populației și locuințelor din 2011.

Potrivit datelor istorice, actualul oraș s-a dezvoltat pe vatra unei așezări geto-dacice care se afla pe drumul roman ce făcea legătura între Dunăre, municipiul Drobeta și Buridava, iar dincolo de Munții Vâlcan, cu Sarmizegetusa.

În secolul al XV-lea, la 23 noiembrie 1406, într-o poruncă dată de către voievodul Mircea cel Bătrân mănăstirii Tismana, așezarea apare consemnată pentru prima oară, cu numele „Jiul”. Ceva mai târziu, localitatea capătă calitatea de „târg”, fiind pomenită ca atare într-un act emis de domnul Dan al II-lea. Astfel, prin hrisovul dat la 20 martie 1429, acesta întărea stăpânirea Mănăstirii Tismana asupra unor proprietăți din „Târgul Jiului”, denumirea figurând ulterior în toate documentele.

Așezarea este amintită ca târg de desfacere a mărfurilor până la 22 iunie 1597, când este atestată ca oraș într-un document dat de Mihai Viteazul la Târgoviște.

Reședință a Gorjului din secolul al XVII-lea, localitatea se dezvoltă ca important centru comercial, în secolele XVII-XIX fiind vestită pentru târgurile de mărfuri organizate toamna.

De-a lungul timpului, orașul a fost martorul unor evenimente însemnate. Astfel, în 1631 a fost locul în care aga Matei din Brâncoveni, viitorul domn Matei Basarab, a luptat cu oștenii lui Leon Tomșa. În anul 1716, lângă Târgu Jiu, oastea lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot, a fost înfrântă de oamenii boierilor gorjeni Barbu Brăiloiu, Petre Obedeanu și Staicu Bengescu, astfel înlesnindu-se calea stăpânirii austriece în Oltenia. La 21 iulie 1718, turcii au cedat Austriei Banatul și Oltenia, inclusiv Târgu Jiu (Tratatul de la Passarowitz), care s-au aflat sub stăpânirea Imperiului Habsburgic până în 1739.

În 1792 a fost înființat primul așezământ școlar la Târgu Jiu.

Începând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, sporește numărul atelierelor meșteșugărești, cu precădere al celor de olărit, unul dintre cartierele orașului fiind numit sugestiv „Olari”.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, orașul a fost supus unor invazii, jefuiri și incendieri succesive, suferind pagube importante. 

Potrivit istoricului localității, în anul 1821, gorjeanul Tudor Vladimirescu a ridicat steagul luptei pentru eliberarea națională și socială a românilor, idealurile lui revoluționare fiind preluate de alți gorjeni iluștri, generalii Gheorghe Magheru și Chistian Tell, conducători ai Revoluției de la 1848.

În 1860 s-a înființat Oficiul Telegrafic, iar în 1880, o tipografie.

După cucerirea independenței de stat a României, la 1877, orașul a cunoscut o oarecare dezvoltare, înregistrând, însă, o stagnare după anul 1900.

În timpul Primului Război Mondial, la 14 octombrie 1916, a avut loc bătălia de la Podul Jiului, moment de referință atât în istoria orașului cât și în cea a țării. Atunci s-a remarcat, prin vitejia ei, și tânăra gorjeană Ecaterina Teodoriu (1894-1917). Născută în satul Vădeni (azi cartier din Târgu Jiu), „Eroina de la Jiu”, cum a mai fost numită, s-a jertfit pentru apărarea gliei strămoșești în timpul luptelor de la Mărășești din 1917.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, lângă Târgu Jiu a existat un lagăr de concentrare în care au fost închiși (în perioada 1940-1944), numeroși antinaziști.

După 1944, orașul s-a refăcut treptat, iar după reforma administrativă din 1968, a cunoscut o puternică dezvoltare atât economico-socială, cât și urbanistică.

Important nod feroviar și rutier, Târgu Jiu este și un important centru cultural. Aici funcționează Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” (înființat în 1993); Biblioteca Județeană „Christian Tell” (întemeiată în 1934); Muzeul Gorjului (Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu”, întemeiat în anul 1894); casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”.

De asemenea, orașul beneficiază de existența unui parc natural, amenajat în 1856 în cadrul unui zăvoi secular.

Printre punctele de interes turistic ale municipiului Târgu Jiu, mai pot fi menționate: Biserica „Sfinții Voievozi”, cunoscută și sub numele „Biserica Domnească”, „Biserica Negustorilor” sau „Biserica de la Jii” (construită între anii 1748-1764); bisericile cu hramurile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1746-1747), „Sfântul Nicolae și Sfântul Andrei” (1810), „Sfânta Treime”, „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, „Adormirea Maicii Domnului”; ansamblul arhitectural „Cornea Brăiloiu” format din biserica având hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1694-1700) și casa banului Cornea Brăiloiu (1699-1710); casa pitarului Dimitrie Măldărescu (secolul al XVIII-lea); casa slugerului Barbu Gănescu, unde între anii 1937-1938 a locuit Constantin Brâncuși; podul de fier de peste Jiu (construit între 1894-1895); fântâna „Sâmboteanu” (sec. XVIII); Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, realizat de Milița Petrașcu, fostă ucenică a lui Constantin Brâncuși, și dezvelit la 8 septembrie 1935; Monumentul lui Tudor Vladimirescu, creație din 1898 a sculptorului Constantin Bălăcescu; statuia lui Constantin Brâncuși (a sculptorului Ion Irimescu); ceasul solar polonez (1940) etc.

Însă municipiul Târgu Jiu a ajuns vestit în întreaga lume pentru Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” realizat de marele sculptor Constantin Brâncuși. Creat între anii 1937-1938, în aer liber, faimosul ansamblu este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii. Emblemă a municipiului Târgu Jiu, ansamblul sculptural brâncușian a fost ridicat în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial. 

La 24 septembrie 2012, pe esplanada din Târgu Jiu, a fost inaugurată Aleea Celebrităților, prima stea fiindu-i dedicată lui Constantin Brâncuși. Ulterior, lui Brâncuși i s-au alăturat stelele altor personalități marcante ale Gorjului: Sergiu Nicolaescu, Tudor Arghezi, Elvira Godeanu, Aretia Tătărescu.

La 17 februarie 1968, orașul ce poartă numele râului Jiu a fost declarat municipiu, în prezent având în subordine administrativă localitățile: Iezureni, Preajba Mare, Drăgoieni, Romanești, Slobozia, Bârsești, Polata și Ursați.

În 2006, la 23 noiembrie, orașul a sărbătorit împlinirea a 600 de ani de atestare documentară.

Municipiul Motru 

Așezare nouă, înființată în 1966, Motru este cel de-al doilea municipiu al Gorjului. Are 19 079 locuitori (înregistrați la recensământul din 2011) și este situat la aproximativ 45 km de reședința județului, Târgu Jiu. Localitatea, străbătută de râul Motru, se află în Piemontul Getic, în vecinătatea Dealurilor Ploștina și Prigor, în centrul bazinului carbonifer cu același nume.

Lucrările de investiții pentru valorificarea rezervelor de lignit din Valea Motrului au început în 1960, în acest bazin deschizându-se, într-o primă etapă, trei mine — Horăști, Leurda și Ploștina. Mai târziu au fost puse în funcțiune noi capacități de producție, exploatările miniere Roșiuța și Motru Vest, ulterior, în 1976, trecându-se la exploatarea cărbunelui în Cariera Lupoaia.

Conform istoricului localității, la 24 mai 1966, printr-un decret al Consiliului de Stat, în zona din lunca Motrului, aparținând fostei comune Ploștina a fost organizat viitorul oraș Motru, format din locuitori veniți din satele vecine sau din alte județe ale țării și stabiliți aici pentru a lucra la exploatarea lignitului.

La 1 septembrie 1968, în componența orașului au intrat localitățile Ploștina, Dealul Pomilor, Leurda, Însurăței, Horăști, Roșiuța, Râpa și Lupoița.

Motru, apărut ca principal centru de cazare al minerilor gorjeni, s-a dezvoltat și a căpătat un profund caracter minier odată cu dezvoltarea căilor de acces (transportul cărbunelui extras îmbunătățindu-se considerabil).

A fost declarat municipiu la 18 octombrie 2000.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *